Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » naş Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

naş

naşă

— sunt acele persoane care asistă un copil la Botez sau pe tinerii care se căsătoresc (care primesc Taina Cununiei). Rolul naşilor (οἱ ἀνάδοχοι — oi anadohoi) care asistă pe cel ce vine la botez este de a rosti răspunsurile şi a face mărturisirea de credinţă în locul şi în numele celui ce se botează. Naşii sunt garanţii sau chezaşii acestuia, luându-şi astfel angajamentul solemn, în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii că pruncul (finul) va fi crescut ca adevărat creştin şi că va fi un bun credincios al Bisericii lui Hristos. Prin participarea lor activă la slujba Botezului, alături de preoţi, naşii devin părinţii spirituali ai pruncului, născându-l pentru viaţa cea nouă în Hristos, aşa cum părinţii cei după fire l-au născut pentru viaţa trupească; ei au aceleaşi obligaţii şi răspunderi în ceea ce priveşte viaţa religios-spirituală a finului lor, ca şi părinţii pentru viaţa fizică (materială) a copiilor lor. Naşul (în Biserica Ortodoxă) trebuie să fie creştin ortodox şi de acelaşi sex cu cel ce se botează, deşi nu constituie un impediment dacă nu e de acelaşi sex, să fie bun credincios şi mai în vârstă (nu copil) spre a-şi putea asuma răspunderea de îndrumător şi învăţător sufletesc, spre a face din finul său un bun creştin.

La rândul său, finul este dator să asculte şi să respecte pe naş, ca pe părinţii săi după trup. Călugării nu pot fi naşi, deoarece ei trăiesc în mănăstiri şi nu-i pot purta de grijă finului lor. Rânduiala cere ca să fie un singur naş pentru cel botezat; el poate lipsi în cazuri extreme; părinţii copilului nu pot fi naşii lui. Relaţia naş-fin constituie grad de rudenie spirituală şi este impediment la căsătorie. Naşii la cununie (numiţi şi nuni) asistă pe miri atât la logodnă, cât şi la cununie şi au acelaşi rol şi datorii ca şi ale naşilor la botez; ei sunt martori şi garanţi (chezaşi) ai seriozităţii angajamentelor reciproce şi ai trăiniciei legăturii luate de viitorii soţi. De aceea, la slujba logodnei, ei pun mâna, împreună cu preotul, pe inele, iar la cununie, pe cununile care se pun pe capetele mirilor, atât la aşezarea, cât şi la depunerea lor, fiind părtaşi la actul sfânt care se săvârşeşte. Ca şi la Botez, naşii trebuie să fie mai în vârstă decât finii şi cu viaţă creştină exemplară, spre a fi vrednici să-i îndrumeze ca nişte părinţi şi învăţători ai lor. Nici la cununie călugării nu pot fi naşi (Liturgica Specială, Bucureşti, ed. a II-a. 1980, p. 358, 404.).


Vezi şi cumătru


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact