— erau, în Grecia antică, ceremonii păgâne, mistice, secrete, pline de exaltare, care se desfăşurau la templul din Eleusis, lângă Atena; aceste ceremonii legate de cultul zeiţei Demetra (zeiţa naturii şi fertilităţii) şi al fiicei sale Cora (pe care o pierde şi o regăseşte) îşi aveau geneza în necontenita schimbare a anotimpurilor, în care vegetaţia moare şi înviază, simbol al morţii şi reînvierii naturii. Prin acest cult, învăluit de mister, vechii greci îşi manifestau într-un fel şi credinţa lor în nemurirea sufletului, în viaţa viitoare şi în mântuire. La aceste ceremonii secrete participau numai cei iniţiaţi (care se purificau mai întâi prin spălări, posturi şi sacrificii); după ce se adunau la Atena, unde avea loc purificarea (printr-o baie în mare) şi sacrificarea unui porc, plecau a doua zi la Eleusis (lângă Atena) şi seara, la lumina torţelor, participau la celebrarea misterelor conduse de un hierofantes (slujitor religios) care arăta obiectele sfinte printre care era şi un spic de grâu — simbol al vieţii veşnice — căci bobul său moare şi înviază în fiecare an.