— doctrină despre preexistenta sufletelor. Sufletul filozofului (al înţeleptului), spunea Platon, ajunge prin gnoză (cunoaştere) la biruinţă şi, învingând toate dorinţele trupului, el se eliberează de trup şi se înalţă în sferele superioare ale cosmosului. Aici rămâne în stare de contemplaţie a Ideilor eterne, timp de câteva mii de ani, după care va fi din nou expus contactului degradant cu un trup nou. Dacă înţeleptul îşi învinge trupul după multe reîncarnări succesive, sufletul va rămâne veşnic în contact cu Ideile eterne, incoruptibile; dacă însă nu rezistă dorinţelor trupului se va degrada, renăscându-se mereu în forme inferioare, la limita cărora, spune Platon, se află tiranul.