(μαυσωλείον, τό — mausoleion; lat. mausoleum = mormânt pompos, măreţ; de la Mausol, regele Cariei, în antichitate, căruia soţia sa Artemiza i-a făcut un asemenea mormânt, pentru prima dată)

— capelă funerară, ridicată peste morminte; ele stau la baza bisericilor cimiteriale, în creştinism. Cei bogaţi îşi ridicau peste morminte statui şi monumente care au reprezentat uneori adevărate opere de artă, făcând faima unor cimitire (ex. Cimitirul Campo-Santo din Genova, Campo-Santo din Milano, cimitirul Pere Lachaise din Paris şi, la noi, cimitirul Bellu din Bucureşti, care sunt adevărate muzee în aer liber).