monofizitismul
erezie apărută în sec. V, în sânul Bisericii creştine, erezie care tăgăduia coexistenţa celor două firi ale lui Hristos. Nestorie tăgăduia firea dumnezeiască a lui Iisus, Eutihie tăgăduia firea omenească, susţinând fiecare dintre ei că Mântuitorul n-a putut avea decât o singură fire. La Sinodul al treilea ecumenic, ţinut la Efes în anul 431, Nestorie a fost excomunicat de Biserica ortodoxă, căci, negând firea divină a lui Hristos, el contesta şi calitatea Sf. Fecioare Maria ca Născătoare de Dumnezeu (Nestorianismul); la Sinodul al patrulea ecumenic, Calcedon 451, a fost anatemizat Eutihie (stareţul unei mănăstiri de lângă Alexandria-Egipt) şi discipolii săi care susţineau numai existenţa firii dumnezeieşti a lui Iisus. Erezia a fost condamnată de Sinodul IV de la Calcedon, când Sfinţii Părinţi au stabilit învăţătura ortodoxă privitoare la Persoana Mântuitorului: Hristos este om adevărat şi Dumnezeu adevărat, Care S-a născut din Tatăl, mai înainte de toţi vecii, fiind asemenea Tatălui. Ca om, S-a născut din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, fiind întru toate asemenea nouă, afară de păcat. Cele două firi ale Mântuitorului sunt unite în mod neamestecat şi neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit.
|