mărimuri
(μεγαλυνάριον, τό, μεγαλύνω megalinarion, de la megalino = mărit, a mări, a preaslăvi, a preamări; la ruşi Velicanie)
cântare ce urmează după Polieleu, având ca scop preaslăvirea în stihuri a măreţiei praznicului sau a minunilor şi meritelor sfinţilor sărbătoriţi. Se numesc Mărimuri şi pentru că au caracter de preamărire, dar şi pentru că încep întotdeauna cu cuvintele: Mărimu-te pe tine (μεγαλύνομεν σε megalinomen se). La unele sărbători sunt două rânduri de Mărimuri. Al doilea rând de Mărimuri care începe cu Veniţi toţi credincioşii... se mai numesc şi Pripele. Stihurile Mărimurilor sunt versete din psalmi, potrivit cu evenimentul sau sfântul sărbătorit în ziua respectivă. Un alcătuitor de Mărimuri este socotit Nichifor Vlemide, teolog bizantin (1197-1272).
|