Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » lumina taborică Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

lumina taborică

— ţelul suprem al vieţii spirituale a isihaştilor (vezi isihasmul ) care, prin rugăciunea contemplativă (mistică), tindeau la unirea cu divinitatea supraipostatică, altfel spus divinitatea nediferenţiată în Treimea Persoanelor. Manifestarea acestei uniri se numeşte „Lumina taborică“. Denumirea vine de la „Tabor“, muntele Taborului, unde a avut loc „Schimbarea la faţă“ a Mântuitorului, pe care Sf. Apostoli (Petru, Iacov şi Ioan) care-L însoţeau, au văzut-o ca pe o lumină mare şi strălucitoare, în care Iisus a fost învăluit. Concepţia mistică ortodoxă (formulată de Nicolae Cabasila în lucrarea Viaţa în Hristos, trad. de Pr. T. Bodogae) vede această unire spirituală, nu cu Divinitatea supraipostatică, nediferenţiată, ci unirea cu Dumnezeirea într-Una din Persoanele Sale, şi anume cu Aceea care, prin întrupare, a sfinţit firea omenească, înălţând-o până la posibilitatea unirii ei cu Dumnezeu. Hristos-Mântuitorul, Dumnezeu-Omul, Persoană unică divino-umană, reprezintă prototipul, exemplarul sau modelul văzut şi tangibil al omenităţii transfigurate, îndumnezeite, iar unirea cu El rămâne ţinta ultimă a eforturilor noastre de perfecţiune spirituală, în limitele vieţii pământeşti. Această poziţie spirituală (formulată de Cabasila) este mai realistă decât a isihaştilor, fiind adaptată condiţiilor şi naturii psiho-fizice a fiinţei umane. Potrivit acestei naturi, Hristos se oferă muritorilor sub forma văzută a Sfintelor Taine, adică sub forma Pâinii şi Vinului euharistie, sfinţite la Sf. Liturghie şi prefăcute în însuşi Trupul şi Sângele Său. Viaţa spirituală la care tind misticii ortodocşi e numită de Cabasila (în Viaţa în Hristos, cap. 38) „viaţa în Hristos“, adică trăirea în curentul de har care izvorăşte din jertfa Mântuitorului, curent haric ce curge din Jertfelnicul pe care se actualizează Jertfa lui Hristos, „Mielul lui Dumnezeu“. Această cale mistică este deci calea harismatică (simţitoare) a Sfintelor Taine. Principalele ei trepte, care duc la unirea cu Hristos, sunt cele trei Taine majore ale iniţierii creştine: Botezul, Mirungerea şi Sf. Euharistie, corespunzătoare celor trei trepte ale vieţii creştine: purificarea, iluminarea şi unirea deplină cu El. Dar atât săvârşirea Sfintelor Taine, cât şi împărtăşirea cu ele, care reprezintă termenul ultim (ἕνωσις, ἡ — enosis = unire) al vieţii în Hristos se realizează în cadrul Sfintei Liturghii, care este mediul şi mijlocul de dezvoltare a vieţii religioase-spirituale. Sf. Liturghie pusă la îndemâna tuturor credincioşilor, în mod oficial, de Biserică, realizează în cadrul ei, pregătirea imediată a liturghisitorilor şi a credincioşilor pentru marele act al unirii cu Hristosul euharistic, a Cărui prezenţă o insuflă prin tot ceremonialul ei de forme văzute şi simboale rituale. Prin Sf. Liturghie, viaţa spirituală a Ortodoxiei e posibilă şi se realizează nu numai în izolarea şi liniştea pustiei, cum considerau isihaştii, ci aici, în mijlocul oamenilor, în nemijlocită apropiere de ei, prin trăirile spirituale liturgice, cultuale sau sacramentale. Prin mijlocirea formelor sensibile ale cultului şi prin trăirea lor spirituală se face posibilă unirea cu Dumnezeu, spre care tinde sufletul fiecărui credincios.


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact