— în religia romană, se numeau sufletele morţilor deveniţi strigoi; aceştia veneau pe pământ şi provocau rele şi suferinţe celor vii. Pentru a se preîntâmpina asemenea necazuri şi pentru a linişti aceste suflete, romanii săvârşeau anumite ritualuri în zile speciale, numite Lemuria, la 9,11,13 mai. În aceste zile, stăpânul casei se scula la miezul nopţii şi umbla prin casă cu picioarele goale, troznea din degete şi arunca înapoia sa boabe de bob negru, şi, fără a privi în urmă, rostea: „Cu acest bob mă răscumpăr pe mine însumi şi pe ai mei“, după care stropea cu apă sfinţită, bătea într-o placă de bronz şi striga (de nouă ori) un descântec: „spirite ale strămoşilor mei, ieşiţi afară“, fiind încredinţat că strigoii se reped la boabe şi, influenţaţi de cuvintele descântecului, se vor depărta de casă (Emilian Vasilescu, diac. prof. univ. dr., Istoria Religiilor, Bucureşti, 1982.).