|
|
legănarea colivei
este o formă de ritual în timpul serviciului divin la parastase când, într-un moment al slujbei, ofrandele aduse pentru pomenirea răposatului se ridică, ţinându-se în mâini de membrii familiei şi se leagănă (coliva, colacii, vinul), apoi se aşează pe masă. La originea ritualului stă înălţarea ofrandelor la templul iudaic, aşa cum aflăm din Vechiul Testament: Să mai iei o pâine, din cele cu untdelemn, o turtă cu untdelemn şi o azimă din panerul ce este pus înaintea Domnului; să le pui toate pe braţele lui Aaron şi pe braţele fiilor lui, ca să le aducă, legănându-le, înaintea Domnului (Ieşire 29, 23-24; comp. şi Levitic 7,30 ş.a.). Termenul ἀναφορά, ἡ anafórá (de la ἀναφέρω anáfero = a înălţa, a ridica) a însemnat iniţial înălţare, ridicare, ca apoi să ia înţelesul de Jertfa, ofrandă (oblatie sau illatio), pentru că oferirea jertfei se face prin ridicarea, înălţarea darului de jertfă spre a fi primit de Domnul. Înălţarea şi legănarea colivei este o formă de rugăciune către Domnul, pe care Îl implorăm să Se milostivească de sufletele răposaţilor noştri, să primească ofranda care se aduce pentru iertarea şi odihna lor, ca Domnul să-i primească în împărăţia Sa. În Liturghia creştină Anaforáua este rugăciunea în timpul căreia se săvârşeşte jertfa liturgică (sfinţirea şi prefacerea darurilor), este centrul Sfintei Liturghii.
|