(oratus = rugăciune; oratorium = sală de rugăciune, biserică)

— compoziţie muzicală cu temă religioasă, biblică, interpretată de solişti şi cor (Händel, care duce la înflorire acest gen muzical, introduce şi orchestra). Primele oratorii au fost compuse la Roma în sec. XIV (în muzica românească un valoros „Oratoriu bizantin de Crăciun“ a fost compus de Paul Constantinescu).