(slv. obéd = prânz, masă)

— este o slujbă religioasă, care se citeşte în mănăstiri de după Ceasul al VI-lea (ora 12), înainte de masa de prânz, în zilele când nu se săvârşeşte Liturghie. Rânduiala slujbei se află în Ceaslov. Se mai numeşte şi Tipica (τιπικά, τά — tipika sau Ἀκολουθία τῶν τιπικῶν — Akolutia ton tipikon), care, după Sf. Simeon al Tesalonicului, însemnează „închipuirea Sfintei Liturghii“, deoarece această slujbă ţine uneori locul Liturghiei sau, când se săvârşeşte înaintea Liturghiei, o anticipează, o preînchipuieşte; după alte păreri, Tipika vine de la Psalmii 102 şi 145 care se cântă la începutul Obedniţei şi care se numesc „psalmi tipici“ (preînchipuitori sau mesianici) sau de la Tipic, cartea în care era cuprinsă, pentru că se făcea în locul Liturghiei, ca o pregătire pentru cei ce voiau să se împărtăşească.