Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » omousietate Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

omousietate

Consubstanţiabilitate

(omousios = de aceeaşi fiinţă)
— dogma Sfintei Treimi formulată de Sfinţii Părinţi la Sinoadele I şi II Ecumenice, în lupta împotriva arianismului, stabileşte consubstanţiabilitatea sau omousietatea şi inseparabilitatea Persoanelor Sf. Treimi. În formularea de la Sinodul I (Niceea, 325) se foloseşte termenul omousios to Patri = de aceeaşi fiinţă cu Tatăl, spre a exprima raportul divin, genetic, dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul, expresie ce era deja folosită de Părinţii Bisericii încă din sec. II — III (ex. Sf. Dionisie al Alexandriei, Clement Alexandrinul, Origen, Tertulian ş.a.). La Sinodul I de la Niceea se stabileşte învăţătura despre Dumnezeu-Fiul: „Fiul este Dumnezeu adevărat născut, iar nu făcut, de o fiinţă cu Tatăl“, învăţătură prin care se combate şi se anatemizează învăţătura lui Arie, care susţinea că Fiul este subordonat Tatălui, că El a fost făcut în timp, din nimic, că e o creatură, creat din altă substanţă sau fiinţă decât Tatăl şi este schimbabil. Învăţând că Fiul este o creaţie a Tatălui, arianismul a susţinut şi învăţătura despre Sf. Duh, afirmând că este o creaţie a Fiului. Episcopii întruniţi la Niceea, la Sinodul I Ecumenic, n-au stabilit în legătură cu Sf. Duh decât formula „credem în Duhul Sfânt“, dar din cauza ecoului învăţăturii ariene, care a dat naştere la alte erezii, ca maratonienii (susţineau că Sf. Duh este prima creatură a Fiului) şi pnevmatomahii (susţineau că Duhul Sfânt este mai mic decât Tatăl şi decât Fiul), împăratul Teodosie cel Mare al Bizanţului a hotărât întrunirea Sinodului II Ecumenic (Constantinopol, 381), cu participarea a 150 de episcopi. Aici a fost formulată în întregime dogma Sfintei Treimi referitoare la Duhul Sfânt, astfel cum a rămas în Simbolul de credinţă niceo-constantinopolitan: „Noi credem în Sf. Duh ce domneşte şi veghează necontenit, care de la Tatăl purcede şi care împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat (venerat) şi mărit şi care a grăit prin prooroci“. Se definitivează şi se clarifică acum învăţătura despre Sf. Treime, aşa cum a rămas în Biserica Ortodoxă: Dumnezeu este Unul ca fiinţă, în trei ipostaze egale: Tatăl, Fiul şi Sf. Duh (de aceeaşi fiinţă — Omousietate şi nedespărţite — inseparabilitate).


Site-ul oficial al Arhiepiscopiei Tomisului
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact