— era numele dat, începând din sec. XVIII, marelui rabin din Moldova, care era şeful rabinilor şi prezentantul evreilor pe lângă scaunul domnesc, deţinând drepturi civile şi penale asupra tuturor evreilor moldoveni. În Muntenia, această funcţie o deţinea „starostele evreilor“. În 1909, evreii din România erau reuniţi în Uniunea evreilor pământeni, cu sediul la Bucureşti. Legea Cultelor din 1928 le-a dat dreptul să formeze Federaţia Uniunilor de comunităţi evreieşti, cuprinzând pe evreii din toată ţara. În 1949 s-a aplicat primul Statut al Cultului mozaic din România. Înfiinţarea Statului Israel, din 1948, în urma rezoluţiei O.N.U., a dat posibilitatea evreilor din toată lumea să revină în Israel şi să aprofundeze cunoaşterea limbii ebraice şi studiul Bibliei, înfiinţând şcoli talmudice şi tipărind cărţi religioase (IR, p. 389).