|
|
klironomie
(κληρονομία, ἡ klironomia = moştenire)
moştenirea lui Dumnezeu, privind raportul Dumnezeu-om, adică supunerea de bunăvoie a oamenilor faţă de Hristos în care oamenii au cunoscut pe Dumnezeu prin faptul pogorârii Lui din cer, prin răstignirea şi învierea Sa, şi de aceea şi-au supus mintea şi inima lui Hristos, şi astfel Fiul S-a făcut stăpân al minţii şi inimii şi voinţei oamenilor, care au devenit moştenirea Lui. Prin fire, toate sunt supuse lui Dumnezeu, ca nişte făpturi Ziditorului lor; prin moştenire, Fiul S-a făcut stăpân şi oamenii au primit cu bucurie stăpânirea şi jugul Lui. E o supunere de bunăvoie, aşa cum o aflăm şi la proorocul Isaia care, prevestind-o, dorea această stăpânire: Doamne, Dumnezeul nostru, moşteneşte-ne pre noi!, formulă de rugăciune, păstrată în Sf. Liturghie: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta! (Psalmul 27, 12: Mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta).
|