Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » kaloian Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

kaloian

(Caloian)

— ritual legat de pomenirea morţilor, păstrat şi la români, din credinţele religioase ale vechilor slavi; la solstiţiul de vară se sărbătoresc moartea şi înmormântarea simbolică a unei păpuşi (un fel de manechin) care se numea kaloian, skaloian (de la slv. Kalenu = „de lut“). În cartea sa „Sărbătorile la români“, folcloristul Simion Florea Marian descrie cu amănunte sărbătoarea Caloianului în diferite regiuni ale României. Caloianul este o păpuşă de lut (frământat cu apă), cu chip de copil, îmbrăcat în costum naţional şi împodobit cu coji de ouă roşii, flori şi busuioc, pe care îl fac fetele la ţară în marţea a treia după Paşte, şi-l îngroapă undeva în câmp sau în pădure. Înmormântarea se face cu un ceremonial ce imită o înmormântare adevărată; fetele se deghizează, îmbrăcându-se una ca preot, alta cântăreţ şi alta merge înaintea sicriului (cutiuţa în care e pusă păpuşa de lut), ducând o prăjină legată cu o fâşie de pânză în vârf (închipuind praporele sau steagul obişnuit la înmormântări); celelalte fete bocesc mortul: „Iane, iane, caloiane...“ (sau îşi plâng morţii lor — părinţi, fraţi, surori). În a treia zi de la înmormântare, fetele merg şi dezgroapă mortul, bocindu-l, apoi ori îl aduc în sat şi-l sfărâmă în bucăţele pe care le aruncă în fântâni, în lacuri sau alte ape apropiate, ori aşa cum se află, cu sicriul, îi dau drumul pe o apă curgătoare. Acest obicei este legat şi de chemarea ploilor, aşa cum se vede în textul unora dintre bocetele pentru Caloian: „Caloiene, Iene / Du-te-n cer şi cere / Să deschidă porţile / Să sloboadă ploile / Să curgă ca gârlele... / ca să crească grânele... / Să crească legumele / Şi toate ierburile...“, şi alte multe variante pe aceeaşi temă a ploii. Caloianul sau Scaloianul este numit de românii din Bulgaria şi Gherman. Şi în Banat, sub acest nume se sărbătoreşte o zi, care cade cu 5 zile înainte de înălţarea Domnului, pentru a feri recoltele de dăunători (omizi, insecte ş.a.).


Site-ul Sfaturi Ortodoxe
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact