|
|
kabbalah
(tradiţie, de la ebr. qibbel = a primi instrucţiunea)
este numele dat pentru Cartea Splendorii (Sepher ha Zohar), scrisă în sec. XII de către Moise de Leon; este expresia misticismului iudaic, care ajunsese la cea mai mare înflorire în sec. XII XIII. În această carte sunt strânse tradiţiile ezoterice (învăţături numai pentru cei iniţiaţi, adevăruri doctrinare ascunse, pe care nu oricine le poate cunoaşte şi înţelege mistere). Învăţătura Kabbalei pretinde că se află ascunsă în Sf. Scriptură, nu numai în cuvintele, dar şi în literele ei, încărcate de o semnificaţie divină, deoarece ele repetă, sub diferite forme, numele ascuns al lui Dumnezeu, Fiinţa supremă, infinită şi incognoscibilă, Creatorul lumii. El a dat lumii fiinţă sub forma a două sfere de existenţă: una a lumii emanaţiei şi cealaltă a lumii inferioare, fiecare lume fiind la rândul ei alcătuită din câte zece sfere. Aceste două lumi sunt paralele şi urcând scara sferelor, cu ajutorul rugăciunii şi a unei vieţi virtuoase, omul ajunge să câştige puteri magice. Cartea Splendorii sau Kabbala, numită şi Zohar, este deosebit de importantă pentru iudei şi este venerată de kabalişti aşa cum e venerată Tora. Din kabbalism au generat curente mistice cum sunt Luarismul şi Hasidismul.
|