Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » fericirile Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

fericirile

— sunt un fragment din „Predica de pe munte“ rostită de Mântuitorul pe Muntele Măslinilor, în Ierusalim, predică în care, pe lângă multe învăţături religios-morale, este cuprins textul Rugăciunii Domneşti „Tatăl nostru“ şi „Cele nouă Fericiri“ (Matei 5, 3-11; Luca 6, 20-23). Fericirile sunt „principiile“ sau „legile“ împărăţiei lui Dumnezeu. Fericirea este una singură, dar accedem la ea treptat, ca pe o scară a înălţării din desăvârşire în desăvârşire. Mântuitorul ne vorbeşte despre nouă Fericiri: 1. sărăcia cu duhul (smerenia); 2. plânsul şi întristarea pentru păcatele personale (pocăinţa) şi pentru aproapele nostru (lacrimile iubirii duhovniceşti); 3. blândeţea; 4. dragostea de dreptate şi îndreptare (săvârşirea din lăuntru a virtuţii); 5. milostivirea; 6. curăţia inimii; 7. pacea (cu Dumnezeu, cu şinele propriu, cu aproapele); 8. prigoana pentru dreptate (a celor nevinovaţi); 9. ocara şi nedreptatea suferite pentru Hristos, pentru Evanghelia şi Biserica Sa. Cel smerit îşi va plânge păcatele; cel ce-şi plânge păcatele va fi blajin, drept şi milostiv; cel ce va avea blândeţe, dreptate şi milostivire va fi curat cu inima; cel cu inima curată va fi paşnic, nu se va teme de primejdii, nu se va tulbura de calomnii şi îşi va păstra răbdarea în cele mai mari încercări, pentru numele Domnului, în credinţa şi nădejdea lui. „Fericirile“ au intrat în cultul Bisericii, alcătuind ultimul antifon la Liturghia din duminici şi sărbătorile sfinţilor, înainte de Vohodul mic (ieşirea cu Sf. Evanghelie), reprezentând începutul lucrării publice a Mântuitorului. Deschiderea uşilor împărăteşti către sfârşitul acestui antifon (al treilea şi ultimul dinainte de ieşirea cu Sf. Evanghelie) arată că Mântuitorul iese din viaţa necunoscută de până atunci şi Se arată, Se descoperă oamenilor, începând propovăduirea Evangheliei Sale.


Site-ul Institutului cultural-misionar TRINITAS
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact