— se numeşte timpul din viaţa Bisericii creştine care a urmat imediat după epoca apostolică în care au trăit şi au propovăduit Sfinţii Apostoli, după înălţarea Mântuitorului la cer. Ea se plasează în istoria creştinismului până în sec. II d.Hr. Epoca paleocreştină cuprinde primele şase veacuri după Hristos.