— formule magice în proză sau în versuri, care se rostesc monoton, în şir continuu, aproape neînţeles, de către persoane anumite (descântătoare), cu scopul de a aduce vindecarea de boli oamenilor suferinzi (despre un asemenea descântec „de deochi“, ne spune I. Creangă în „Amintiri“). „Descântecele“ se fură, adică nu se învaţă anume, ci se memorează atunci când cineva descântă, căci altfel nu mai au efect, dacă se predau în mod special.