Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » doxologie Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

doxologie

(δοξολογία, ἡ — doxologhia = slăvire, mărire, imn de slavă, Te deum; δοξολογῶ, έω — doxologo, eo = a slăvi pe Dumnezeu, a cânta imne de laudă lui Dumnezeu)
sau Slavoslovia, numită şi Mărinda sau Imnul îngeresc — este un imn de înaltă slăvire a lui Dumnezeu şi care se cântă atât la slujba Utreniei, cât şi a Sfintei Liturghii („Slavă celui ce ne-ai arătat nouă lumina!“). În trecut, Doxologia se cânta în momentul când se arăta pe cer prima rază de soare şi începea, ca şi azi, cu ecfonisul:„Slavă Şie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina“, Dumnezeu fiind „Soarele cel adevărat şi lumina cea adevărată“, izvor al luminii naturale şi al celei spirituale. La început (sfârşitul sec. I), Doxologia a fost întrebuinţată în serviciul liturgic sub forma sa cea mai simplă, ca imnul cântat de îngeri la Naşterea Domnului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...“ (Luca 2, 14), care este şi azi primul verset al doxologiei, pentru care se şi numeşte Imnul îngeresc. În forma de azi, Doxologia este un imn cu caracter trinitar, un imn de laudă către Dumnezeu-Tatăl, Fiul şi Sf. Duh („Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule... şi Duhule Sfinte!“). Prin sec. IV, el a devenit un mijloc de luptă împotriva ereziilor antitrinitare (arienii şi pnevmatomahii). Doxologia mică („Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh“) şi Doxologia mare („Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu...“), care are ca bază cântarea înngerilor, sunt primele imne creştine deosebite de cele din Sf. Scriptură, dar alcătuite pe baza şi după modelul acestora. De modelul biblic nu s-au îndepărtat nici alte imne mari de mai târziu, ca: „Născătoare de Dumnezeu, bucură-te...“ (cântat azi la litie), considerat ca unul dintre cele mai vechi imne mari, având la bază salutul Elisabetei către Fecioara Maria, după Bunavestire (Luca 1, 28 şi 48).


Site-ul Institutului cultural-misionar TRINITAS
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact