(alianţă în ebr.)

— raportul dintre om şi divinitate în epoca patriarhală a religiei iudaice. El este precis reglementat, având forma unui adevărat contract, a unei alianţe solemne între Dumnezeu şi patriarhul Avraam. Dumnezeu apără şi călăuzeşte, răsplăteşte şi pedepseşte faptele oamenilor, comunicând cu ei prin teofanii şi vise. Omul, la rândul său, datorează lui Dumnezeu ascultare şi respect (Facere, Ieşire etc). Semnul văzut al alianţei dintre Yahweh şi Israel este Chivotul Legii sau Arca Alianţei. Vechiul Testament era numit „berit“ = legământ, alianţă.