(lat. apologus, gr. ἀπόλογος — apologos = apolog, apologet, apărător; ἀπολογία, ἡ — apologia, i = apărare, explicaţie)

— apologeţi creştini au fost în primele veacuri acei scriitori creştini care, prin scrierile lor (adesea sub formă de cereri de apărare — apologii — , adresate împăratului sau senatului roman, poporului sau unor particulari), încercau să apere adevărurile credinţei creştine şi pe creştinii acuzaţi şi deseori ucişi pentru credinţa lor. Câţiva dintre cei mai cunoscuţi apologeţi creştini care au ţinut piept atât păgânismului, cât şi iudaismului ce negau creştinismul, au fost în sec. II: Apollonius Atenagora, Iustin Martirul, Teofil de Antiohia, Tertulian, iar în sec. III: Clement Alexandrinul, Origen, Sf. Ambrozie, Grigorie Taumaturgul, Sf. Ciprian, Lactanţiu ş.a.