adventişti
(lat. adventus = venire, sosire; advento,-are = a se apropia, a sosi)
sectă neoprotestantă, care se bazează pe credinţa în a doua venire a lui Iisus Hristos, întemeiată în prima jumătate a secolului XIX, în America, de baptistul William Miller. Din organizaţia religioasă întemeiată de el s-au scindat mai multe fracţiuni: Adventiştii de ziua a şaptea sau Sâmbătarii, Adventiştii reformişti, apoi Adventiştii de Duminică etc. Din America s-au răspândit în Europa, având centrul la Hamburg. Pe la sfârşitul sec. XIX au pătruns şi în România unde, în 1920, s-au organizat sub denumirea Uniunea comunităţilor Evanghelice ale Adventiştilor de ziua a şaptea. Adventiştii îşi bazează învăţătura mai mult pe Vechiul Testament, cred în apropiata venire a Mântuitorului, care va întemeia împărăţia de o mie de ani (Mileniul); ţin sâmbăta, nu cred în nemurirea sufletului şi nici în viaţa de dincolo.,
|