— zeităţi tutelare la romani, despre care se credea că vegheau prosperitatea casei şi cetăţilor. Alături de ei erau cinstite alte zeităţi, care tutelau viaţa şi acţiunile oamenilor: geniile protejau individual pe oameni (bărbaţii aveau un „genius“, femeile o „iuno“) fiind un fel de îngeri, ca în creştinism; tot zeităţi protectoare erau manii, care întruchipau sufletele strămoşilor. Un element important în religia romană era Tibrul, fluviul care avea şi el un cult propriu.