Pantocrator
(παντοκράτωρ, ὁ — Pantokrator = Atotţiitorul)
— este denumirea care se mai dă turlei celei mari de deasupra naosului (din bisericile ortodoxe de stil bizantin) după pictura de pe fundalul turlei care reprezintă chipul lui Dumnezeu. Atotţiitorul (Pantocrator) cum e numit în Art. 1 din Crez: „Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului“. Zugravii îl înfăţişează de obicei sub chipul lui Hristos numai bust (arătând prin aceasta că noi nu cunoaştem decât în parte cele ale lui Dumnezeu şi subliniind unitatea fiinţială şi inseparabilă dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul). Hristos Pantocrator este înfăţişat în icoana din turla cea mare, cu chipul sever şi grav, cu trăsături fine, ochii negri, privirea scrutătoare şi barba neagră; cu mâna dreaptă binecuvintează, iar în stânga ţine Sf. Evanghelie deschisă, înscrisul simbolic al iniţialelor Alfa şi Omega: „începutul şi Sfârşitul“, prima şi ultima literă din alfabetul grec, simbolizând eternitatea şi atotputernicia lui Dumnezeu (după cum scrie în Apocalipsă 1, 8: „Eu sunt Alfa şi Omega, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul...“). Chipul Pantocratorului e zugrăvit în cadrul unui medalion circular, înconjurat de un curcubeu în jurul căruia sunt înscrise diferite formule biblice sau liturgice: „Cerul e tronul Meu şi pământul, scaun picioarelor Mele“ ş.a. În jurul Lui sunt pictaţi îngeri şi serafimi, în registre circulare. Pantocratorul reprezintă pe Dumnezeu aşa cum L-au văzut, în viziunile lor, proorocii Vechiului Testament (Isaia 6, 1-3, Ezechiel etc).
|
