aşa este numit în popor acest praznic împărătesc sărbătorit la
6 ianuarie, în amintirea botezului primit de Mântuitorul (la 30 de ani) de la Sf. Ioan Botezătorul, în apa Iordanului (Matei 2, 13-l 7 şi Luca 3, 21-22). Mântuitorul este arătat acum lumii
ca Mesia, ca Mântuitor al lumii şi Fiu al lui Dumnezeu, atât prin cuvintele lui Ioan Botezătorul, spunând mulţimilor: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor, El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Luca 3, 16), cât şi
prin glasul lui Dumnezeu din cer: Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit» (Matei 3, 16-17). Arătarea Domnului s-a făcut acum şi prin începerea activităţii Lui în mijlocul oamenilor; tot acum S-a arătat omenirii Sf. Treime: Fiul se boteza, Tatăl glăsuind din ceruri: Acesta este Fiul Meu... şi Sf. Duh, pogorând sub chip de porumbel peste capul Fiului lui Dumnezeu.
Epifania se consemnează, alături de Naşterea şi învierea Domnului, printre primele sărbători creştine, încă din cele mai vechi scrieri (ex. Constituţiile Apostolice) datând din primele veacuri ale Bisericii; vezi şi
Crăciun ,
Bobotează .