sfântul ale cărui moaşte se află în catedrala patriarhală din Bucureşti, numit şi
cel nou, a fost un călugăr sihastru cu viaşă de sfânt. A trăit în sec. XI, fiind originar din satul Basarabov, de pe valea râului Lom, din Bulgaria. Era păstor şi se spune că aflându-se pe câmp cu turma de vaci la păscut, a strivit cu piciorul, din nebăgare de seamă, nişte puişori dintr-un cuib. El nu şi-a iertat această faptă, şi trei ani nu şi-a încălţat picoirul, nici vara, nici iarna. Avea un suflet de copil nevinovat. Este simbolul smereniei, preţuind sufletul, nu trupul. El s-a retras într-o peşteră acoperită cu o lespede, şi acolo a trăit până la moarte. Veacuri de-a rândul izbucnea în acel loc o flacără. Venind o dată ploi mari, peştera s-a dizlocat şi s-a văzut văzut trupul sfântului, care are devenise moaşte. Moaştele sale au făcut minuni, vindecări şi alinări de suferinţe fizice şi sufleteşti. În anul 1774, Mitropolitul Ungrovlahiei a primit moaştele sfântului, de la generalul rus Petru Saltikov şi le-a aşezat în catedrala mitropolitană, devenită patriarhală, după 1925, când s-a ridicat Biserica Ortodoxă Română la rang de patriarhie. Cinstirea
Sf. Dimitrie Basarabov se face în ziua de 27 octombrie, a doua zi după prăznuirea Sf. Dimitrie Martirul (Mare mucenic); vezi şi
Medru .