— călugăr la mănăstirea Sf. Sava de lângă Ierusalim, mare cărturar (a scris un tratat de Dogmatică, rămas îndreptar, până azi), apărător al cultului icoanelor (scrie: Cultul Sfintelor Icoane, trad, D. Fecioru, 1937) şi mare cunoscător al cântării bisericeşti, pe care a îmbunătăţit-o cu creaţiile sale imnografice. El a compus Canoanele învierii, din Octoih, care se cântă (pe cele opt glasuri) la Utrenie; a mai scris canoane şi la Naşterea Domnului, la Botezul Domnului, la Înălţare, la Scimbarea la Faţă, Cincizecime, Adormirea Maicii Domnului ş.a.; a scris stihirile numite apostihii (care au ca temă învierea şi se cântă la Vecernie şi Utrenie). Apostihiile se încheie cu o stihiră mai importantă, a cărei temă este o dogmă: întruparea Domnului, cele două firi — dumnezeiască şi omenească, despre înviere, despre cruce, apostihii numite şi „dogmatice ale glasurilor“. A scris irmoase şi tropare, ca: „Miluieşte-ne pe noi, Doamne!“, „Uşa milostivirii...“ etc. În Mineiul pe decembrie este trecut cu mari laude „Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu“, „alăută dulce“, „vioară dumnezeiască“ ş.a.