sunt cărţi sfinte indiene, care cuprind comentarii la cele patru Vede, comentarii numite
Brahmanas (explicaţii).
Vedele cuprind imne şi formule pe care le rostesc preoţii, dar nu arată şi care este legătura dintre aceste formule şi gesturile rânduite de ritualul sacrificiilor. Brahmanele dau aceste relatări practice (
Brahmanas) şi în plus insistă asupra fiecărui rit şi chiar verset din Vede, dându-le interpretări alegorice şi mistice. Aceste interpretări la cele patru Vede sunt făcute de eremiţi, mistici recrutaţi din rândul preoţilor brahmani. Cugetările mistice formează capitole aparte în Brahmane. Ele sunt intitulate
Aranyakas (cugetări din pădure; vezi şi
brahmanii ) şi caută să explice sensul mistic al sacrificiului şi ceremoniilor în general, precum şi despre creaţie, despre natura zeilor etc. Aranyakas au şi capitole aparte de înalte speculaţii teologice, care se numesc
Upanişade (învăţătură secretă) şi care nu pot fi cunoscute decât de un număr restrâns de discipoli. Upanişadele discută marile probleme teologice şi filozofice despre: originea lumii, fiinţa şi atributele zeilor, natura sufletului omenesc şi raporturile lui cu materia şi spiritul divin. Libertatea de gândire cu care sunt discutate aceste probleme se atribuie faptului că Upanişadele nu sunt numai opera brahmanilor, ci în mare parte sunt opera unor învăţaţi din casta nobililor (
Ksatrya).
Brahmanele, Aranyacele şi
Upanişadele, ca şi Vedele sunt considerate cărţi sfinte, revelate (
sruti, adică ceea ce a fost auzit, revelaţie).