— numit astfel, căci, pentru viaţa lui neprihănită, Dumnezeu l-a ales să fie Botezătorul Fiului lui Dumnezeu. El era fiul preotului Zaharia, de la templul din Ierusalim şi al Elisabetei, soţia lui Zaharia, pe care Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a dăruit un fiu, la bătrâneţe. Ioan a fost afierosit (închinat, promis) Domnului de la naşterea sa şi a dus o viaţă de mare sfinţenie, fiind socotit „cel mai neprihănit dintre oameni“. După un timp de trăire în pustie, în mare post şi rugăciune, s-a întors, la vremea cuvenită, printre oameni şi a început a propovădui oamenilor apropiata venire a Mântuitorului, botezându-i în râul Iordan şi îndemnându-i la pocăinţă spre a fi vrednici să-L primească pe Fiul lui Dumnezeu. De aceea a şi fost numit „Înainte Mergătorul“ Domnului. Când Iisus a împlinit 30 de ani, înainte de a-şi începe activitatea evanghelică, a venit la râul Iordan şi a fost botezat de Sf. Ioan, care, încercând să refuze, spunea că nu e vrednic să-i deslege nici cureaua încălţămintei, mărturisind dumnezeirea lui Iisus. Pentru instransigenţa cu care a înfierat păcatele oamenilor şi a familiei regelui Irod, în special, Ioan a fost ucis de Irod. Acesta, la îndemnul soţiei sale Irodiada, a poruncit să i se taie capul. Ziua morţii e însemnată în calendarul creştin la 29 august: „Tăierea capului Sfântului Ioan“, când se ţine post aspru. Sf. Ioan Botezătorul este socotit ultimul mare profet al Vechiului Testament, care face legătura cu Noul Testament.