— al doilea mare zeu al hinduismului, alături de Brahma (Vişnu), provenit din vechiul zeu vedic, Rudra („Urlătorul“), zeu al furtunii. În fiinţa lui Siva se răsfrâng credinţe populare preariene, din India. Închipuit sub forme înspăimântătoare, înfăşurat în şerpi, are ca animal sfânt taurul. E zeul furtunii, dar şi al naşterii şi reînvierii. De cultul lui Siva e legat şi cultul zeiţei Parvati (zeiţa munţilor), numită şi Durga, Mahadevi etc. Ea e considerată ca energie activă a lui Şiva (şakti), cu ajutorul căreia acesta stăpâneşte pământul. Şiva, în lb. ebraică „doliul“, se ţine 7 zile de către rudele de gradul întâi la iudei. În cele şapte zile de şiva se fac rugăciuni în casa mortului, dimineaţa şi seara, cu un „minian“ (zece bărbaţi).