Ps 141
PSALMUL 141
Învăţătură a lui David, când era el în peşteră, rugându-se. a
1Cu glasul meu către Domnul am strigat,
cu glasul meu către Domnul m'am rugat.
2Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea,
necazul meu înaintea Lui îl voi spune.

3Când duhul meu se istovea în mine,
atunci Tu îmi cunoşteai cărările b.
În calea aceasta, în care am umblat,
ei mi-au ascuns o cursă.
4Luat-am seama spre dreapta şi m'am uitat
şi nu era nimeni care să mă cunoască c.
Fuga mea a luat sfârşit
şi nu mai e nimeni care să-mi fugărească sufletul.

5Strigat-am către Tine, Doamne,
zis-am: – Tu eşti nădejdea mea,
partea mea eşti în pământul celor vii.
6Ia aminte la rugăciunea mea,
că umilit sunt foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc,
că s'au făcut mai tari decât mine.

7Scoate din temniţă sufletul meu,
ca să se mărturisească numelui Tău, Doamne;
drepţii cu răbdare mă vor aştepta
până ce Tu îmi vei da răsplata.