Ps 140
PSALMUL 140 a
Un psalm al lui David.
1Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă;
ia aminte la glasul rugăciunii mele când strig către Tine.
2Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta;
ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3Pune, Doamne, strajă gurii mele
şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele b.
4Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug
ca să mă dezvinovăţesc cu dezvinovăţiri în păcate c,
cu oameni care lucrează fărădelegea,
cu ai căror aleşi nu mă voi însoţi.

5Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra d,
dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu e.
Că încă şi rugăciunea mea este întru bunăvrerile lor,
6lângă stâncă înghiţiţi au fost judecătorii lor;
auzi-vor graiurile mele, că s'au îndulcit,
7ca o brazdă de pământ s'au rupt pe pământ,
risipitu-s'au oasele lor lângă iad.

8Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei,
în Tine am nădăjduit, sufletul să nu mi-l iei.
9Păzeşte-mă de cursa pe care ei mi-au pus-o,
şi de pietrele de poticnire ale celor ce lucrează fărădelegea.
10Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii,
dar eu deoparte sunt până ce voi trece f.