Ps 063
PSALMUL 63
Pentru sfârşit: un psalm al lui David.
1Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mă rog eu Ţie,
scoate-mi sufletul din frica vrăjmaşului a!
2Acoperă-mă de năvala celor ce fac rău,
de mulţimea celor ce lucrează fărădelege,
3de cei ce şi-au ascuţit limbile ca sabia,
de cei ce şi-au întins arcul – amarnică lucrare –
4pentru ca'ntru ascuns să-l săgeteze pe cel neprihănit.
5Năprasnic îl vor săgeta şi nu se vor teme,
întăritu-s'au în plănuirea lor cea rea,
s'au vorbit să ascundă laţurile;
zis-au: „Cine ne va vedea?“ b
6Iscodit-au după fărădelege
şi s'au sleit iscodind iscodiri.
7Un om se va apropia, şi inima e adâncă
şi Dumnezeu Se va înălţa: c
Ca dintr'o săgeată de copii le sunt loviturile,
8fără putere li s'au făcut limbile împotrivă.

Toţi cei ce i-au văzut s'au tulburat
şi fiece om s'a înfricoşat d.
9Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu
şi faptele Lui le-au înţeles.
10Veseli-se-va cel drept întru Domnul
şi în El va nădăjdui,
întru El se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.