Pentru sfârşit: un psalm al lui David cu privire la cele ascunse ale Fiului b. | |
1 | Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale; |
2 | mă voi veseli şi mă voi bucura de Tine, cânta-voi numele Tău, Preaînalte! |
3 | Când se vor întoarce vrăjmaşii mei, slăbi-vor şi vor pieri de dinaintea feţei Tale, |
4 | că Tu mi-ai făcut mie judecata şi dreptatea, şezut-ai pe scaun, Tu, Cel ce judeci după dreptate. |
5 | Tu i-ai mustrat pe păgâni şi pierit-au necredincioşii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului; |
6 | vrăjmaşul a fost pân' la urmă lipsit de sabie, iar cetăţile lui le-ai surpat; pierit-a pomenirea lui cu răsunet. |
7 | Dar Domnul rămâne în veac, întru judecată Şi-a pregătit scaunul |
8 | şi lumea o va judeca întru dreptate, după îndreptar va judeca popoarele. |
9 | Şi S-a făcut Domnul scăpare sărmanului, ajutor la vreme de necaz. |
10 | Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că nu i-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne! |
11 | Cântaţi-I Domnului Celui ce locuieşte în Sion, faptele Lui vestiţi-le întru neamuri. |
12 | Că Cel ce le caută sângele Şi-a adus aminte de ei, n'a uitat strigarea săracilor. |
13 | Miluieşte-mă, Doamne, vezi-mi înjosirea din partea duşmanilor mei, Tu, Cel ce mă înalţi din porţile morţii c, |
14 | ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului; d veseli-mă-voi de mântuirea Ta! |
15 | Căzut-au păgânii e în groapa pe care-au făcut-o; în cursa aceasta pe care au ascuns-o s'a prins piciorul lor. |
16 | Cunoscut e Domnul când face judecată, pe păcătos îl prinde în faptele mâinilor lui. |
17 | În iad întoarcă-se păcătoşii, toate neamurile care-L uită pe Dumnezeu! |
18 | Că nu până'n sfârşit va fi uitat sărmanul, răbdarea săracilor în veac nu va pieri. |
19 | Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul, f păgânii să fie judecaţi în faţa Ta; |
20 | pune, Doamne, legiuitor peste ei, ca să cunoască păgânii că oameni sunt. g |
21 | De ce, Doamne, stai Tu departe? De ce ne treci cu vederea la vreme de necaz? |
22 | Când se trufeşte necredinciosul, săracul se aţâţă; h ei se prind în sfaturile pe care le ticluiesc. |
23 | Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului său, iar nedreptul pe sine se blagosloveşte. |
24 | Păcătosul Îl întărâtă pe Domnul; Acesta nu-l va căuta după mulţimea mâniei Sale: în faţa lui nu este Dumnezeu. |
25 | Spurcate sunt căile lui în toată vremea. De la faţa lui lepădate sunt judecăţile Tale, ăel crede] că peste toţi duşmanii lui va stăpâni; |
26 | că a zis în inima lui: Nu mă voi clătina, nu-mi va fi mie rău cât va fi lumea. i |
27 | Gura lui e plină de blestem, de amăreală şi vicleşug; sub limba lui, osteneală şi durere. |
28 | Cu cei bogaţi el stă la pândă într'ascuns ca să-l ucidă pe cel nevinovat, ochii lui stau ţintă spre cel sărac; |
29 | din ascunziş pândeşte ca leul din culcuşul său, pândeşte ca să-l apuce pe cel sărac, pe sărac îl pândeşte ca să-l tragă la el. |
30 | În laţul său se va smeri, se va pleca şi va cădea când îl va stăpâni pe cel sărman. |
31 | Că a zis în inima lui: Dumnezeu a uitat, Şi-a întors faţa, ca pân' la urmă să nu mă vadă.... |
32 | Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu-i uita pe săracii Tăi până în sfârşit! |
33 | De ce L-a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu? Pentru că a zis în inima lui: Nu, El nu va cerceta!.... |
34 | Vezi, pentru că Tu înţelegi ca osteneala şi mânia să le iei în mâinile Tale; că Ţie Ţi s'a încredinţat sărmanul, orfanului Tu i-ai fost ajutor. |
35 | Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău; păcatul său va fi căutat şi nu se va afla. |
36 | Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului, voi, păgânilor, pieriţi din pământul Său! |
37 | Dorinţa sărmanilor ai auzit-o, Doamne, auzul Tău a luat aminte la râvna inimii lor |
38 | spre judecarea orfanului şi sărmanului, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ. |