Pentru sfârşit a: o cântare a lui David, printre psalmi. | |
1 | Când eu am strigat, Tu m'ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele; întru necaz m'ai alinat b; ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea! |
2 | Voi, fii ai oamenilor, până când veţi fi greoi la inimă? de ce iubiţi voi deşertăciunea şi cătaţi după minciună? |
3 | Să ştiţi că minunat l-a făcut Domnul pe cel sfânt c al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. |
4 | Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi d; deasupra paturilor voastre căiţi-vă de cele ce-aţi grăit în inimile voastre. |
5 | Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. |
6 | Mulţi zic: Cine ni le va arăta nouă pe cele bune? Însemnatu-s'a peste noi lumina feţei e Tale, Doamne; |
7 | dat-ai bucurie în inima mea mai mult decât în ei când roada lor de grâu, de vin şi untdelemn s'a înmulţit f. |
8 | În pace de'ndată mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, osebit m'ai aşezat întru nădejde. |