Nm 24
CAPITOLUL 24
Proorocia lui Balaam.
1Văzând Balaam că plăcut Îi este Domnului să-l binecuvinteze pe Israel, n'a mai alergat, ca'n alte dăţi, după semne prevestitoare, ci s'a întors cu faţa spre pustie.
2Şi ridicându-şi Balaam ochii, l-a văzut pe Israel aşezat în tabără după seminţiile sale; şi Duhul lui Dumnezeu a fost peste el
3şi şi-a rostit poemul, zicând:
„Aşa zice Balaam, fiul lui Beor,
aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat;
4
aşa glăsuieşte cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,
cel ce cu ochii deschişi
a văzut în somn a vedenia Celui-Atotputernic:
5
Cât de frumoase sunt sălaşurile tale, Iacobe,
şi corturile tale, Israele!
6
Ca nişte văi umbroase,
ca nişte grădini lângă râuri,
ca nişte corturi sădite de Domnul,
ca nişte cedri pe lângă ape!
7
Un Om va odrăsli din seminţia lui
şi neamuri multe va stăpâni b
şi împărăţia lui se va înălţa mai mult decât a lui Gog c
şi mult va creşte'mpărăţia sa.
8
Dumnezeu l-a scos din Egipt,
fi-va slava lui precum a inorogului;
mânca-va neamurile ce-i stau împotrivă,
oasele lor le va sfărâma
şi cu săgeţile sale-i va săgeta pe vrăjmaşi.
9
Culcându-se s'a odihnit
ca un leu, ca un pui de leu:
cine-l va scula?
Binecuvântaţi să fie cei ce te binecuvintează,
blestemaţi să fie cei ce te blesteamă!“
10Atunci s'a mâniat Balac pe Balaam; şi, frângându-şi mâinile, a zis Balac către Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei, dar tu, iată, de trei ori i-ai binecuvântat pân'acum.
11Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de slavă“.
12Balaam însă a zis către Balac: „Oare nu le-am spus eu şi solilor tăi pe care i-ai trimis la mine:
13Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint şi de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului şi să fac ceva bun sau rău după bunul meu plac; ce-mi va spune mie Domnul, aceea voi grăi!?
14Şi acum, iată că alerg spre ţara mea, dar vino să-ţi spun ce va face poporul acesta cu poporul tău în vremile ce-au să vină.“
15Şi şi-a urmat Balaam poemul, zicând:
„Aşa grăieşte Balaam, fiul lui Beor,
aşa grăieşte bărbatul cel ce vede cu adevărat,
16
cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu,
cel ce ştie ştiinţa Celui-Preaînalt,
cel ce cu ochii deschişi
a văzut în somn vedenia lui Dumnezeu:
17
I-l voi arăta, dar nu acum;
îl fericesc, dar nu mi-i aproape: d
o Stea va răsări din Iacob,
un Om se va ridica din Israel
şi va zdrobi căpeteniile Moabului,
şi pe toţi fiii lui Set îi va prăda.
18
Lua-va'n stăpânire pe Edom,
şi'n stăpânire-l va lua pe Esau, vrăjmaşul său,
şi Israel îşi va arăta puterea.
19
Din Iacob se va ridica
şi-i va pierde pe cei ce-au scăpat din cetate“.
20Apoi, văzându-l pe Amalec, şi-a urmat poemul, zicând:
„Amalec, cel dintâi dintre neamuri,
dar şi seminţia lui va pieri“.
21Văzându-l apoi pe Cheneu, şi-a urmat poemul, zicând:
„Tare-ţi este locaşul,
dar chiar dacă-ţi vei pune cuibul în stâncă
22
şi chiar dacă lui Beor i se va face cuib învăluit,
Asirienii e te vor robi“.
23Iar când l-a văzut pe Og, şi-a urmat poemul, zicând:
„Vai, vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea?
24
că va scăpa din mâna Cheteilor,
îl va asupri pe Aşurim,
îi va împila pe Evrei,
dar şi el odată va pieri“.
25Sculându-se apoi Balaam, s'a dus înapoi în ţara sa; şi s'a dus şi Balac întru ale sale.