Is 36
Senaherib năvăleşte în Iudeea. Rabşache ameninţă. a
1Şi a fost că în cel de al paisprezecelea an al domniei lui Iezechia s'a ridicat Senaherib, regele Asirienilor, împotriva puternicelor cetăţi ale Iudeii şi le-a luat.
2Iar regele Asirienilor l-a trimis pe Rabşache cu oaste multă din Lachiş la Ierusalim spre regele Iezechia; şi acesta şi-a pus tabăra lângă scocul lacului de sus, pe drumul către ţarina nălbitorului.
3Şi i-au ieşit înainte Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, Şebna grămăticul şi Ioah cronicarul, fiul lui Asaf.
4Şi le-a zis Rabşache: „Spuneţi-i lui Iezechia: Acestea zice regele cel mare, regele Asirienilor: Pe ce te bizui tu?
5Crezi cumva că un război se duce cu sfatul sau cu vorbele buzelor? Aşadar, pe ce te bizui tu de nu asculţi de mine?
6Iată, ţi-ai pus nădejdea în Egipt, în acest toiag de trestie frântă care, de se va rezema cineva în el, îi va intra prin mână şi i-o va găuri; aşa e Faraon, regele Egiptului, şi cei ce se încred în el.
7Iar dacă ziceţi: – Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!, oare nu El e Acela căruia Iezechia I-a oprit închinarea pe locurile Lui cele înalte şi jertfele de pe altarele Lui, zicând către Iuda şi Ierusalim: Numai în faţa acestui jertfelnic vă veţi închina!?
8Acum, faceţi legământ cu domnul meu, regele Asirienilor, şi vă voi da două mii de cai, dacă voi veţi fi în stare să urcaţi pe ei tot atâţia călăreţi.
9Şi cum veţi putea voi să faceţi faţă chiar unui singur satrap b? Cei ce-şi pun nădejdea în Egipteni pentru cai şi călăreţi sunt servii noştri.
10Şi acum: Credeţi că fără Domnul ne-am ridicat noi împotriva acestei ţări să ne luptăm cu ea? Domnul este Cel ce mi-a zis: – Mergi împotriva acestei ţări şi nimiceşte-o!“
11Atunci Eliachim şi Şebna şi Ioah i-au zis: „Vorbeşte-le servilor tăi în limba siriană c, căci noi o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba ebraică; o faci oare ca să vorbeşti pentru auzul oamenilor de pe zid?“.
12Iar Rabşache le-a zis: „Credeţi cumva că la stăpânul vostru sau la voi m'a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? nu m'a trimis oare la oamenii care stau pe zid, pentru ca ei împreună cu voi să-şi mănânce scârna şi să-şi bea udul?“
13Şi a stat Rabşache în picioare şi a strigat cu glas mare în limba ebraică, zicând: „Ascultaţi cuvintele regelui celui mare, regele Asirienilor:
14Acestea zice regele: Să nu vă amăgească Iezechia cu vorbe; el nu va fi în stare să vă scape.
15Şi să nu vă spună Iezechia că Dumnezeu vă va scăpa şi că această cetate nu se va da nicicum în mâna regelui Asirienilor.
16Nu vă plecaţi urechea la Iezechia! Acestea zice regele Asirienilor: Dacă vreţi să fiţi fericiţi, veniţi la mine; şi voi veţi mânca fiecare din via sa şi din smochinii săi şi veţi bea apă din propriile voastre fântâni
17până când vin eu şi vă voi strămuta într'o ţară care-i asemenea ţării voastre, o ţară de grâu şi de vin, de pâine şi de vii.
18Să nu vă amăgească Iezechia, zicând: Dumnezeu vă va scăpa!... A putut oare vreunul din dumnezeii neamurilor să-şi scape ţara din mâna regelui Asirienilor?
19Unde e dumnezeul Hamatului sau al Arpadului? unde e dumnezeul Sevarfaimului? fost-au ei în stare să scape Samaria din mâna mea?
20Care din dumnezeii tuturor acestor neamuri şi-a scăpat ţara din mâna mea? Cum oare va scăpa Dumnezeu Ierusalimul din mâna mea?“.
21Iar ei au tăcut şi nimeni nu i-a răspuns nici măcar o vorbă, fiindcă regele poruncise ca nimeni să nu răspundă.
22Iar Eliachim, fiul lui Hilchia, căpetenia casei regale, şi Şebna, grămăticul oastei, şi Ioah, cronicarul, fiul lui Asaf, au venit la Iezechia, avându-şi hainele sfâşiate, şi i-au spus cuvintele lui Rabşache.