Fc 49
Binecuvântările lui Iacob. Moartea sa.
1Iacob i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă ca să vă spun ce o să vi se întâmple'n zilele ce vor veni.
2Strângeţi-vă şi ascultaţi, o, fii ai lui Iacob, ascultaţi-l pe Israel, tatăl vostru!
3Ruben, tu eşti întâi-născutul meu, tăria mea şi pârga seminţiei mele, culme de mândrie şi culme de putere,
4clocotitor ca apa: tu nu vei fi întâiul; că te-ai suit în patul tatălui tău şi-atunci l-ai pângărit... s'a urcat în aşternutul meu!...
5Simeon şi Levi sunt fraţi; unelte-ale cruzimii sunt săbiile lor.
6În sfatul lor să nu intre sufletul meu, inima mea a să nu ia parte'n adunarea lor, căci ei întru mânia lor au omorât oameni şi'ntru pornirea lor au schilodit tauri b.
7Blestemată fie-le mânia, căci silnică a fost; blestemată fie-le furia, pentru cruzimea ei. În Iacob îi voi împărţi şi'n Israel îi voi risipi c.
8Iudo, pe tine te vor lăuda d fraţii tăi. Mâinile tale'n gâtul vrăjmaşilor tăi. Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău.
9Iuda-mi este pui de leu: de pe pradă, fiul meu, te-ai ridicat. Iată, s'a lăsat pe labe, ca un leu mi s'a culcat, ca o leoaică... Cine va'ndrăzni să-l scoale?
10Domnitor nu va lipsi din Iuda, şi nici cârmuitor din coapsele lui până va veni ceea ce i-a fost hărăzit: Cel pe Care neamurile Îl aşteaptă e.
11Acela-şi va lega de viţă asinul şi de coardă mânzul asinei. În vin îşi va spăla veşmântul, şi'n sânge de strugure mantaua f.
12Ochii-i scapără de vin, dinţii săi sunt albi de lapte.
13Zabulon va locui lângă mare; el va fi liman corăbiilor, iar hotarul său se va'ntinde până la Sidon.
14Isahar nu mai poate de bine şi s'a culcat în mijlocul ţarinilor;
15văzând el că odihna-i bună şi că pământul este gras, şi-a pus umărul la muncă şi s'a făcut lucrător de pământ.
16Dan îşi judecă poporul ca pe una din seminţiile lui Israel.
17Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă; înveninează glezna calului ca să cadă călăreţul.
18Mântuirea Ta o aştept, Doamne!
19Gad: de hoarde va fi hărţuit, dar şi el le va hărţui din urmă.
20Aşer: grasă este pâinea lui, el pe boieri îi va hrăni.
21Neftali: tulpină crescută'n văzduh, în juru-i roind frumuseţe.
22Iosif, fiu al mândriei mele, fiu dorit al mândriei mele, fiul meu din urmă, întoarce-te la mine!
23Arcaşii mi l-au hăituit, împreună-au tras asupră-i şi mi l-au silit la luptă.
24Dar arcul lor s'a frânt întru tărie şi braţele li s'au slăbit în vine prin braţul Celui-Tare al lui Iacob, Tăria şi Scutul lui Israel.
25De la Dumnezeul tatălui tău – El să te-ajute! – şi de la Cel Atotputernic – El să te binecuvinteze! –, de la El să vină binecuvântările cerului înalt şi binecuvântările adâncului de jos, binecuvântările sânului şi ale pântecelui.
26Binecuvântările tatălui tău şi ale mamei tale sunt mai puternice decât binecuvântările munţilor celor din veac şi decât binecuvântările dealurilor celor veşnice. Fi-vor ele pe capul lui Iosif, pe creştetul celui osebit între fraţii săi.
27Veniamin: lup răpitor, dimineaţa-şi va mânca prada, pradă va'mpărţi seara“.
28Toţi aceştia sunt cei doisprezece fii ai lui Iacob şi pe acestea le-a spus tatăl lor şi i-a binecuvântat: pe fiecare cu binecuvântarea sa, aşa i-a binecuvântat.
29Şi le-a zis: „Eu mă voi adăuga la poporul meu. Să mă îngropaţi lângă părinţii mei, în peştera din ţarina lui Efron Heteul,
30în peştera din ţarina Macpela, în faţa lui Mamvri, în pământul Canaanului, pe care a cumpărat-o Avraam de la Efron Heteul ca loc de veci;
31acolo i-au îngropat pe Avraam şi pe Sarra, femeia sa, acolo i-au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca, femeia sa; şi tot acolo am îngropat-o eu pe Lia;
32ţarina şi peştera din ea au fost cumpărate de la feciorii lui Het“.
33Şi dacă Iacob a sfârşit să le dea porunci fiilor săi, şi-a'ntins picioarele în pat, şi-a dat suflarea cea din urmă şi s'a adăugat la poporul său.