Fc 41
Iosif tâlcuieşte visele lui Faraon.
1Şi a fost că după doi ani a avut şi Faraon un vis. Se făcea că stătea lângă Râu a;
2şi iată, din Râu au ieşit şapte vaci, frumoase la vedere şi grase la trup, şi păşteau pe mal.
3Dar din râu au ieşit după ele alte şapte vaci, urâte la vedere şi slabe la trup, şi stăteau pe malul Râului lângă celelalte vaci;
4şi vacile cele urâte şi slabe la trup le-au înghiţit pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase. Atunci Faraon s'a trezit.
5Apoi iar a adormit şi a avut un al doilea vis: Iată că şapte spice de grâu, pline şi frumoase, creşteau dintr'un singur pai;
6dar iată că după ele s'au ivit alte şapte spice, subţiri şi pălite de vântul de răsărit;
7şi cele şapte spice subţiri şi pălite le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase şi pline. Atunci s'a trezit Faraon, şi iată că era un vis!
8Iar dacă s'a făcut dimineaţă, sufletul i s'a tulburat; şi a trimis să-i cheme pe toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii lui; şi le-a povestit Faraon visul, dar nu era cine să i-l tâlcuiască lui Faraon.
9Atunci marele paharnic a prins a-i grăi lui Faraon şi i-a zis: „Astăzi îmi aduc aminte de păcatul meu b.
10S'a mâniat odată Faraon pe dregătorii săi şi ne-a pus sub pază în casa căpeteniei gărzii, pe mine şi pe marele pitar.
11Amândoi am visat atunci câte un vis în aceeaşi noapte – şi eu, şi el –, fiecare având un vis cu însemnare deosebită.
12Era cu noi acolo un tânăr evreu, un rob al căpeteniei gărzii; şi dacă i le-am spus, el ni le-a tâlcuit.
13Şi cum ne-a tâlcuit el, aşa s'a şi întâmplat: eu am fost din nou aşezat în dregătoria mea, iar acela a fost spânzurat“.
14Atunci a trimis Faraon şi l-a chemat pe Iosif. Şi de'ndată l-au scos din temniţă, l-au tuns, i-au dat haine curate, şi aşa a venit la Faraon.
15Iar Faraon i-a zis lui Iosif: „Am avut un vis, dar nu-i cine să mi-l tâlcuiască. Eu însă am aflat spunându-se despre tine că numa' ce auzi visele, le şi tâlcuieşti“.
16Iosif i-a răspuns lui Faraon, zicându-i: „Nu eu, ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns mântuitor“.
17Faraon i-a grăit apoi lui Iosif, zicându-i: „Iată că'n visul meu stăteam pe malul Râului;
18şi iată că din Râu au ieşit şapte vaci grase la trup şi frumoase la vedere şi păşteau pe mal;
19şi iată că după ele au ieşit alte şapte vaci, rele şi urâte la vedere şi slabe la trup, de-o urâţenie cum eu n'am văzut în toată ţara Egiptului;
20iar cele şapte vaci urâte şi slabe le-au înghiţit pe cele şapte vaci dintâi, frumoase şi grase,
21şi măcar că [acestea] intraseră cu totu'n pântecele lor, nu se cunoştea că le intraseră'n pântece: erau tot atât de urâte la vedere ca şi la'nceput. Şi dacă m'am trezit, am adormit din nou.
22Şi'n visul meu am văzut cum dintr'un singur pai au ieşit şapte spice pline şi frumoase.
23Şi după ele au ieşit alte şapte spice, subţiri şi pălite de vântul de răsărit;
24şi cele şapte spice subţiri şi pălite le-au înghiţit pe cele şapte spice frumoase şi pline. Le-am spus pe acestea magilor, dar nimeni n'a fost să mi le tâlcuiască“.
25I-a zis Iosif lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ceea ce va să facă.
26Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani, cele şapte spice frumoase sunt şapte ani: visul lui Faraon este unul.
27Cele şapte vaci urâte şi slabe, care au ieşit după ele, sunt şapte ani; cele şapte spice subţiri şi pălite de vântul de răsărit sunt şapte ani: vor fi şapte ani de foamete.
28Acesta-i cuvântul pe care i l-am spus lui Faraon: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ceea ce va să facă.
29Iată, vin şapte ani de mare belşug în tot pământul Egiptului.
30După ei vor veni şapte ani de foamete; uitat va fi tot belşugul în ţara Egiptului, foametea va secătui ţara,
31iar belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din pricina foametei de după el, că va fi foarte grea.
32Şi dacă visul i s'a arătat lui Faraon de două ori, e pentru că Dumnezeu Şi-a hotărât cuvântul şi Se grăbeşte să-l plinească.
33Şi acum, să aleagă Faraon un bărbat priceput şi înţelept şi să-l aşeze peste toată ţara Egiptului.
34Aceasta să facă Faraon, şi să aşeze ispravnici c peste ţară, pentru ca'n cei şapte ani de belşug să adune a cincea parte din strânsura d Egiptului.
35Să adune ei toate bucatele celor şapte ani buni care vin şi să dea grâul pe mâna lui Faraon, iar bucatele să fie puse sub pază prin cetăţi;
36aceste bucate vor fi rezerva ţării pentru cei şapte ani de foamete ce vor veni în ţara Egiptului, şi astfel ţara nu va pieri de foame“.
37Aceste cuvinte au plăcut lui Faraon şi tuturor dregătorilor săi.
38Şi le-a zis Faraon tuturor dregătorilor săi: „Am mai găsi noi oare un om ca el, în care să fie duhul lui Dumnezeu?“ e
39Apoi a zis Faraon către Iosif: „De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit ţie toate acestea, om mai înţelept şi mai priceput decât tine nu se află.
40Tu să fii dar în fruntea casei mele f. Tot poporul meu se va supune poruncii tale, iar eu numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!“
41I-a zis Faraon lui Iosif: „Iată, eu te pun astăzi peste toată ţara Egiptului!“,
42şi şi-a scos Faraon inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif, l-a îmbrăcat în haină de vison, i-a pus la gât colan de aur,
43şi a făcut să fie purtat în cea de a doua sa trăsură, şi crainicul striga înainte-i: „Abrek!“ g Şi'n felul acesta l-a pus peste toată ţara Egiptului.
44Apoi Faraon a zis către Iosif: „Eu sunt Faraon! În toată ţara Egiptului nimeni nu-şi va mişca mâna sau piciorul fără'ncuviinţarea ta!“
45Şi l-a numit Faraon pe Iosif cu numele de Ţafnat-Paneah h şi i-a dat-o de soţie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera i, marele preot din Iliopolis j.
46Iosif era de treizeci de ani când s'a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind apoi Iosif de la faţa lui Faraon, a cutreierat toată ţara Egiptului.
47Şi'n cei şapte ani de belşug a rodit pământul cu mare rodnicie.
48Iar el a adunat toate bucatele celor şapte ani care-au fost cu belşug în ţara Egiptului şi le-a pus prin cetăţi, în fiecare cetate punând strânsura câmpurilor dimprejur.
49A strâns Iosif grâu îmbelşugat ca nisipul mării, până ce nu l-au mai putut socoti, de mult ce era.
50Înainte însă de a fi sosit cei şapte ani de foamete, lui Iosif i s'au născut doi fii, aduşi pe lume de Asineta, fata lui Poti-Fera, preotul din Iliopolis.
51Celui întâi-născut i-a pus Iosif numele Manase, „pentru că [şi-a zis el] m'a făcut Dumnezeu să-mi uit toate necazurile şi toată casa tatălui meu“;
52iar celuilalt i-a pus numele Efraim, „pentru că [şi-a zis el] Dumnezeu m'a făcut roditor în pământul suferinţei mele“.
53Iar după ce au trecut cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului,
54au prins a veni cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Foamete s'a făcut atunci în toate ţările, dar în toată ţara Egiptului era pâine.
55Când însă a flămânzit şi toată ţara Egiptului, atunci poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine, dar Faraon a zis către toţi Egiptenii: „Duceţi-vă la Iosif; ce vă va spune el, aceea faceţi!“
56Şi dacă foametea s'a'ntins pe tot cuprinsul ţării, a deschis Iosif toate grânarele şi vindea pâine tuturor Egiptenilor.
57Dar toate ţările veneau în Egipt să cumpere pâine de la Iosif, căci foametea se înstăpânise'n tot pământul.