4Rg 02
CAPITOLUL 2
Ilie este ridicat la cer. Începutul misiunii lui Elisei.
1Şi a fost că atunci când Domnul era să-l ridice pe Ilie în vârtej de vânt, ca şi cum ar fi la cer a, Ilie şi Elisei au plecat din Ghilgal b.
2Şi a zis Ilie către Elisei: „Stai aici, căci Dumnezeu m'a trimis la Betel“. Dar Elisei i-a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău c dacă te voi lăsa singur!“ Aşa că amândoi au venit la Betel.
3Iar fiii profeţilor d care se aflau în Betel au venit la Elisei şi i-au zis: „Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi pe domnul tău pe deasupra capului tău?“ Iar el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!“
4Şi a zis Ilie către Elisei: „Stai aici, căci Domnul m'a trimis la Ierihon“. Dar Elisei i-a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!“ Aşa că amândoi au venit la Ierihon.
5Iar fiii profeţilor care se aflau în Ierihon s'au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii tu oare că Domnul îl va lua astăzi pe Ilie pe deasupra capului tău?“ Iar el a zis: „Da ştiu; tăceţi!“
6Şi i-a zis Ilie: „Stai aici, căci Domnul m'a trimis la Iordan“. Dar Elisei a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău dacă te voi lăsa singur!“ Aşa că s'au dus amândoi,
7precum şi cincizeci de oameni dintre fiii profeţilor, care au stat în faţă, la oarecare depărtare, în timp ce ei amândoi şedeau lângă Iordan.
8Acolo Ilie şi-a luat cojocul şi l-a făcut vălătuc şi a lovit apa; iar apa s'a despărţit într'o parte şi în alta, aşa că ei amândoi au trecut ca pe uscat.
9Şi a fost că după ce au trecut, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ceea ce vrei să fac pentru tine mai înainte de a fi eu luat prin ridicare de la tine“. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit peste mine“.
10Iar Ilie a zis: „Greu lucru ai cerut: dacă mă vei vedea atunci când voi fi luat prin ridicare de la tine, aşa îţi va fi; dar dacă nu mă vei vedea, nu-ţi va fi aşa“.
11Şi a fost că'n timp ce mergeau şi vorbeau, iată, un car de foc şi cai de foc i-au despărţit unul de altul: în vârtej de vânt, Ilie era luat prin ridicare, ca şi cum ar fi fost la cer. e
12Iar Elisei privea şi striga: „Părinte, părinte f, carul lui Israel, şi călăreţul lui!...“. Şi nu l-a mai văzut. Şi, apucându-şi hainele, le-a sfâşiat în două g.
13Apoi a ridicat cojocul lui Ilie, care căzuse de la acesta asupra lui Elisei. Şi s'a întors Elisei şi a stat pe malul Iordanului;
14şi a luat cojocul lui Ilie – cel ce căzuse asupră-i – şi a lovit apa, dar ea nu s'a despărţit. Şi a zis: „Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit apa, ea s'a despărţit într'o parte şi în alta, iar Elisei a trecut.
15Iar fiii profeţilor – cei din Ierihon – care rămăseseră de partea cealaltă, l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilie s'a odihnit peste Elisei“. Şi i-au venit în întâmpinare şi i s'au închinat până la pământ.
16Şi i-au zis: „Iată acum: împreună cu servii tăi sunt cincizeci de bărbaţi viteji; să meargă ei să-l caute pe domnul tău, ca nu cumva Duhul Domnului să-l fi ridicat şi să-l fi aruncat în Iordan sau pe un munte sau pe un deal“. Dar Elisei a zis: „Nu veţi trimite!“
17Ei însă au stăruit până ce el s'a înduplecat şi le-a zis: „Trimiteţi!“ Ei au trimis cincizeci de oameni, aceia l-au căutat trei zile şi nu l-au aflat.
18Şi s'au întors la el – fiindcă el locuia în Ierihon – , iar el le-a zis: „Nu v'am spus eu să nu vă duceţi?“ h
19Iar oamenii cetăţii au zis către Elisei: „Iată, aşezarea cetăţii noastre e bună, aşa cum domnul nostru vede, dar apele sunt rele şi pământul e sterp“.
20Atunci Elisei le-a zis: „Aduceţi-mi o oală nouă şi puneţi în ea sare!“ Şi i-au adus-o.
21Iar Elisei a ieşit la izvoarele apelor şi a aruncat acolo sarea şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: - Eu am însănătoşit aceste ape; de acum înainte nu va mai fi aici moarte şi nici pământ sterp“.
22 Şi sănătoase au rămas apele până'n ziua de azi, după cuvântul pe care-l grăise Elisei.
23De acolo s'a suit la Betel. Şi'n timp ce urca drumul, nişte copii au ieşit din cetate şi-şi băteau joc de el, zicând: „Urcă, chelule, urcă!“ i
24Iar el s'a întors cu faţa spre ei şi i-a văzut şi i-a blestemat în numele Domnului. Şi, iată, din pădure au ieşit doi urşi şi au sfâşiat dintre ei patruzeci şi doi de copii.
25De acolo s'a dus pe muntele Carmel, iar de aici s'a întors în Samaria.