Dacă moartea timpurie a omului bun şi drept pare a cădea sub incidenţa absurdului, ea are, totuşi, o raţiune ascunsă: Dumnezeu îl smulge din mediul corupt în care trăieşte, ca nu cumva el, sub presiunea ambianţei perverse, să cedeze şi să cadă; în acest caz, moartea trupului e salvarea sufletului.