Sir 42:25
unul e făcut pentru binele celuilalt.
 Cine se va sătura să-I vadă slava?
Ps 138
PSALMUL 138
Pentru sfârşit. Al lui David. Un psalm al lui Zaharia în diaspora. a
1Doamne, Tu m'ai pus la încercare şi m'ai cunoscut;
2Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea,
gândurile mele Tu de departe le pricepi.
3Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul
şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut,
4că'n limba mea nu e cuvânt viclean b.
5Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti,
pe cele din urmă şi pe cele dintâi;
Tu m'ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine.
6Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine;
puternică este, eu n'o pot atinge c.
7De la Duhul Tău, unde mă voi duce?
iar de la faţa Ta, unde voi fugi?
8De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti;
de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă;
9de-mi voi lua aripile din lumina zorilor
şi'n marginile mării mă voi sălăşlui,
10chiar şi acolo mâna Ta mă va'ndruma
şi dreapta Ta mă va ţine d.

11Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi
şi'n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină...,
12căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric
şi noaptea lumină va fi ca şi ziua;
întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna.
13Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii,
Tu încă din pântecele maicii mele m'ai apărat.
14Pe Tine Te voi mărturisi,
că minunat eşti Tu întru cele temute;
minunate sunt lucrurile Tale,
şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

15Oasele mi le-ai făcut întru ascuns,
ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse,
şi nici fiinţa mea e în străfundurile pământului;
16eram în devenire, Tu m'ai văzut întreg f;
în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi:
ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei g.
17Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi,
puternice foarte li s'au făcut stăpânirile h.
18Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi;
m'am trezit, şi încă sunt cu Tine.

19O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule!
Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine,
20că'n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă;
cetăţile Tale zadarnic le vor lua.
21Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc?
oare nu m'am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?:
22Cu ură desăvârşită i-am urât,
duşmanii mei i-am socotit i.

23Pune-mă la'ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima:
cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările
24şi vezi dacă'n mine îşi are nelegiuirea vreo cale;
călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică.