Sir 41:04
e legea dată de Domnul pentru fiece trup;
 la ce bun să te împotriveşti bunului plac al Celui-Preaînalt? a
Că trăieşti zece ani, o sută sau o mie,
 în groapă nimeni nu te mustră c'ai fi trăit prea mult... b

Sol 4
CAPITOLUL 4
Ce se mai poate întâmpla cu cei drepţi şi cu cei păcătoşi.
1
Mai bine e să nu ai copii, dar să ai virtute,
căci amintirea acesteia e nemuritoare:
ea e cunoscută şi de Dumnezeu şi de oameni;
2
dacă-i de faţă, o urmezi,
dacă s'a dus, îţi pare rău;
încununată'n veşnicie, e biruitoare
în urma unei lupte purtate fără pată. a
3
Urmaşii numeroşi ai nelegiuiţilor nu-s de nici un folos;
ieşiţi din muguri spurcaţi, nu vor înfige rădăcini adânci
şi nu vor aşeza temelie de neclintit;
4
chiar dacă, pentru-o vreme, se înfloresc în ramuri,
ei, neavând temeiuri, se zguduie de vânt
şi'n furia furtunii se dezrădăcinează;
5
ramurile se vor frânge înainte de vârsta deplină,
rodul lor nu va fi de nici un folos,
crud pentru mâncare şi bun de nimic.
6
Căci pruncii născuţi din culcuşuri vinovate
– când stai să-i cercetezi – sunt martori ai nelegiuirii părinţilor.
7
Omul drept, chiar dacă moare de timpuriu, află odihnă.
8
Bătrâneţea cinstită nu e cea dată de lungimea vieţii,
ea nu se măsoară cu numărul anilor;
9
la om, înţelepciunea e cărunteţea lui
şi viaţa ne'ntinată îi este bătrâneţea;
10
plăcut lui Dumnezeu, Acesta l-a iubit
mutându-l dintr'o lume a celor păcătoşi;
11
răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i strâmbe'nţelepciunea,
ca nu cumva'nşelarea să-i amăgească sufletul;
12
căci vraja răutăţii întunecă ce-i bun
şi ameţeala poftei subjugă mintea clară;
13
desăvârşit devreme, plinirea lui e lungă.
14
Sufletul său, plăcut lui Dumnezeu,
a fost grăbit să plece din mijlocul răimii. b
Nebunii văd aceasta, dar nu pricep nimic
şi nici că-şi bat ei capul cu astfel de nimicuri,
15
că harul şi'ndurarea sunt pentru-aleşii Săi,
iar cercetarea, pentru sfinţii Săi.
16
Dreptul care moare îi osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc,
iar tinereţea grabnic împlinită [osândeşte] îndelunga bătrâneţe a celui nedrept.
17
Nebunii văd sfârşitul înţeleptului,
dar fără să priceapă planurile Domnului asupră-i,
şi nici de ce El Şi l-a pus deoparte;
18
văd şi dispreţuiesc,
dar Domnul Îşi va râde de ei.
19
Ei după-aceea fi-vor un stârv dispreţuit,
de-a pururi de ocară printre morţi;
căci El îi va zdrobi, pe ei, cei fără grai
şi azvârliţi cu capu'n jos
şi îi va scutura din temelii
şi vor pieri până la unul
şi chinul îi va măcina
şi amintirea, da, li se va stinge.
20
Şi când va veni socoteala păcatelor lor,
ei vor veni cuprinşi de spaimă,
iar fărădelegile lor îi vor osândi din faţă. c