Sir 27:05
Cuptorul cearcă vasele olarului;
 cercarea omului e în voroava lui b.
Pr 27
CAPITOLUL 27
Despre mânie, prietenie adevărată şi îngrijirea turmelor.
1Nu te lăuda cu ziua de mâine,
că nu ştii ce-aduce următoarea.
2Nu gura ta să te laude, ci aproapele tău;
străinul, iar nu propriile tale buze.
3Grea este piatra şi greu de purtat e nisipul,
dar mânia nebunului e mai grea decât amândouă.
4Nemiloasă-i mânia şi tăioasă urgia,
dar invidia nimic nu rabdă.
5Mustrările făţişe sunt mai bune decât prietenia ascunsă.
6Rănile de la un prieten sunt mai vrednice de încredere
decât binevoitoarele sărutări ale duşmanului.
7Sufletul sătul dispreţuieşte fagurii,
dar sufletului flămând chiar şi lucrurile amare i se par dulci.
8Precum pasărea când zboară din cuibul ei,
aşa devine omul slugă când se înstrăinează de locurile sale.
9Inima se desfată cu miruri şi cu vinuri şi cu miresme,
dar sufletul se sparge sub nenorociri.
10Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău să nu-i părăseşti;
în ziua ta de necaz să nu intri în casa fratelui tău;
mai bun e un prieten din apropiere decât un frate care locuieşte undeva departe.
11Fii înţelept, fiule, ca să ţi se veselească inima,
şi îndepărtează de la tine vorbele de ocară.
12Pândit de rele, isteţul se ascunde;
nemintoşii umblă şi devin buni de plată.
13Scoate-i haina, că a trecut,
el, semeţul care iroseşte bunurile altora. a
14Cel ce cu glas mare îşi binecuvintează dimineaţa prietenul
e totuna cu b cel ce îl blesteamă.
15La ceas de ploaie, picăturile îl scot pe om afară din casă;
tot aşa femeia arţăgoasă [îl scoate pe om] din casa lui.
16Vântul de miazănoapte e aspru,
dar pe nume se cheamă Prielnicul.
17Fier pe fier se ascute
şi omul întărâtă faţa prietenului.
18Cine sădeşte un smochin îi va mânca roadele,
iar cel care-şi păzeşte stăpânul se va bucura de cinste.
19După cum feţele nu sunt aceleaşi între ele,
aşa-i şi cu gândurile oamenilor: nu sunt totuna.
20Iadul şi nimicirea nu se satură;
aşa sunt şi ochii oamenilor nesăţioşi.
Cel ce se uită ponciş e urâciune'n faţa Domnului,
precum şi cei neînvăţaţi care nu-şi înfrânează limba.
21Focul e încercarea argintului şi a aurului,
iar omul e încercat prin gura celor ce-l laudă.
Inima nelegiuitului umblă după lucruri rele,
dar inima dreaptă caută cunoaştere.
22Dacă pe nemintos îl vei bate făcându-l de râs în mijlocul adunării,
în nici un chip nu-i vei răpi nebunia.
23Cunoaşte pe de-a'ntregul sufletele turmei tale
şi întăreşte inima cirezilor tale;
24căci puterea şi tăria omului nu-i sunt de-a pururi
şi nici că le lasă urmaşilor lui.
25Ai grijă de fâneţele din câmp
şi vei cosi iarba şi vei aduna fânul din munte,
26ca să ai oi pentru îmbrăcăminte;
dacă vrei miei, ai grijă de pajişte.
27Fiule, de la mine ai cuvinte de mult folos pentru viaţa ta
şi pentru viaţa servilor tăi.