Sir 13:03
Bogatul face o nedreptate, şi tot el se mânie;
 săracul o suferă, dar se roagă de iertare!
Ps 72
PSALMUL 72
Un psalm al lui Asaf. a
1Cât de bun îi este Dumnezeu lui Israel,
celor ce sunt drepţi cu inima!
2Mie însă puţin mi-a fost de nu mi-au alunecat picioarele,
puţin mi-a fost că paşii nu mi s'au poticnit.
3Că i-am pizmuit pe cei fără de lege
în timp ce vedeam pacea păcătoşilor,
4că anume la moartea lor nu sunt semne de durere
şi că ei nu şovăie atunci când sunt loviţi;
5ei nu au parte de trudă aşa cum au alţi oameni
şi nici cu alţi oameni fi-vor biciuiţi b.
6Iată de ce i-a stăpânit trufia
şi de ce se înfăşoară în nedreptatea şi'n necredinţa lor.
7Nedreptatea li se scurge din grăsime,
trecut-au spre poftele inimii.
8În răutate au gândit şi au vorbit,
nedreptatea şi-au rostit-o cu înfumurare c.
9Gura şi-au pus-o împotriva cerului
şi limba lor cutreieră pământul.
10Drept aceea, poporul meu se va întoarce aici
şi zile pline fi-vor aflate întru ei d.
11Ei zic: „Cum de ştie Dumnezeu?
este oare cunoaştere întru Cel-Preaînalt?
12Iată, aceştia sunt păcătoşii şi sunt înfloritori;
încă în veacul acesta au dobândit averi!“
13Iar eu am zis: „Vai, în zadar am păstrat în inima mea dreptatea
şi întru nevinovăţie mi-am spălat mâinile;
14lovit am fost de-a lungul întregii zile
şi mie mi-a fost mustrarea în fiecare dimineaţă!...“.
15Şi am zis: „Astfel voi grăi: – Iată, ar fi trebuit să rup legământul cu neamul fiilor Tăi!...“.
16Şi mă sileam să înţeleg, dar era prea obositor pentru mine,
17până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu
şi le-am priceput sfârşitul.
18Într'adevăr, pentru faptele lor viclene Tu i-ai lovit cu rău:
când ei se înălţau, Tu i-ai doborât.
19Cât de repede li s'a făcut pustiul!;
de'ndată s'au stins, pierit-au din pricina nelegiuirii lor.
20Ca un vis al celui ce se trezeşte, Doamne,
în cetatea Ta chipul lor de nimic îl vei face.
21Că inima'n mine s'a aprins
şi rărunchii mi s'au schimbat,
22că eu o nimica toată eram şi n'o ştiam,
ca o vită şedeam înaintea Ta.
23Dar eu cu Tine sunt de-a pururi,
Tu m'ai ţinut de mâna mea cea dreaptă,
24cu sfatul Tău m'ai călăuzit
şi cu slavă m'ai primit la Tine.
25Căci oare ce-mi este mie în cer? e
şi, în afară de Tine, ce mi-am dorit eu pe pământ?...
26Inima şi trupul mi-au slăbit, Dumnezeule al inimii mele,
şi Dumnezeu îmi este partea pe veci.
27Că iată, cei ce se îndepărtează de Tine vor pieri;
Tu i-ai nimicit pe toţi cei ce prin desfrâu se duc de la Tine f.
28Iar mie bine îmi este să mă lipesc de Dumnezeu
şi să-mi pun în Domnul nădejdea,
ca să vestesc eu toate laudele Tale
în porţile fiicei Sionului.