Ps 143:04
Omul cu deşertăciunea se aseamănă,
zilele lui ca umbra trec.
Ecc 6
CAPITOLUL 6
Zădărnicia bogăţiei. Cugetări felurite.
1Există un rău pe care eu l-am văzut sub soare,
şi mare este el asupra oamenilor:
2Iată un om căruia Dumnezeu i-a dat
bogăţie şi avere şi mărire
şi al cărui suflet nu duce lipsă de nimic
din toate câte pofteşte,
dar pe care Dumnezeu nu-l va învrednici să mănânce din ele,
căci om străin este cel ce le mănâncă;
aceasta-i deşertăciune şi boală rea.
3Dac'ar fi că cineva dă naştere la o sută [de fii]
şi trăieşte ani mulţi,
dar, oricât de multe ar fi zilele anilor lui,
sufletul său nu se va sătura de bunătăţi
şi nici parte de îngropare nu va avea a,
am zis: – O stârpitură b e mai fericită decât el,
4căci în zadar a venit şi în întuneric se va duce
şi cu întuneric numele i se va acoperi;
5ea nici măcar n'a văzut soarele şi nu l-a cunoscut;
acesta are mai multă odihnă decât ea.
6Şi dacă ar trăi de două ori câte o mie de ani
fără să vadă c fericirea,
oare nu vor merge toate în acelaşi loc?
7Dacă toată osteneala omului i-ar veni în gură,
sufletul său încă nu va fi sătul.
8Căci ce folos are înţeleptul mai mult decât nebunul,
de vreme ce chiar săracul ştie cum să umble în preajma vieţii?
9Mai bun e ceea ce vezi cu ochii decât ceea ce-ţi trece prin gând;
aceasta, şi ea, e deşertăciune şi vânare de vânt.
10Dacă ceva există, iată că şi numele i-a fost rostit;
se ştie ce anume este omul d;
el nu se poate lupta e cu Cel mai tare decât el;
11căci multe sunt lucrurile care sporesc deşertăciunea:
aşadar, ce folos are omul? f
12Căci cine ştie care e binele omului în viaţa lui,
în numărul zilelor vieţii lui de deşertăciune
prin care el a trecut ca o umbră?
şi cine-i va spune omului
ce va fi după el sub soare?...