Ps 117:06
Domnul este ajutorul meu,
nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul.
Ps 55
PSALMUL 55
Pentru sfârşit: despre poporul care se îndepărtase de la cele sfinte. [Psalm] al lui David, pentru o inscripţie pe stâlp, când cei de alt neam l-au prins la Gat *.
1Miluieşte-mă, Doamne, că omul m'a călcat în picioare a;
toată ziua, războindu-se, m'a necăjit.
2Toată ziua m'au călcat duşmanii în picioare,
că mulţi sunt cei ce de pe înălţimi b se luptă cu mine.
3Ziua'ntreagă nu mă voi teme, că'ntru Tine voi nădăjdui.
4Întru Dumnezeu îmi voi lăuda cuvintele c de-a lungul zilei,
în Dumnezeu mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme:
Ce-mi va face mie insul materialnic? d
5Ei toată ziua mi-au urât cuvintele,
toate gândurile lor sunt spre rău împotriva mea.
6Locui-vor aproape şi se vor ascunde,
ei îmi vor urmări călcâiul aşa cum mi-au aşteptat şi sufletul.
7Cu nici un chip îi vei mântui,
întru mânia Ta popoare vei surpa, Dumnezeule.
8Viaţa mea Ţi-am povestit-o Ţie,
lacrimile mele pune-Ţi-le înainte.
9Precum în făgăduinţa Ta,
întoarce-i îndărăt pe vrăjmaşii mei
în orice zi Te voi chema e;
iată, am cunoscut că Tu eşti Dumnezeul meu.
10Întru Dumnezeu voi lăuda graiul,
întru Domnul voi lăuda cuvântul;
11în Dumnezeu mi-am pus nădejdea, nu mă voi teme:
Ce-mi va face mie materia?
12În mine, Dumnezeule, sunt făgăduinţele pe care le voi aduce'ntru
lauda Ta,
13că Tu mi-ai izbăvit sufletul din moarte,
picioarele din alunecare,
aşa ca eu să-I fiu bineplăcut lui Dumnezeu în lumina celor vii.