Literal: „Frica Domnului“. Ca şi în multe alte expresii („credinţa lui Dumnezeu“, „omul lui Dumnezeu“, „muntele lui Dumnezeu“), acest genitiv posesiv exprimă superlativul, absolutul. Aşadar, (în mentalitatea iudaică) „frica lui Dumnezeu“ ar fi singura pe care trebuie s'o iei cu adevărat în seamă, celelalte fiind neglijabile. Cu toate acestea, „frica“ nu trebuie înţeleasă, sub nici o formă, ca fiind o însuşire a lui Dumnezeu, ceea ce impune, pentru mentalitatea modernă, o traducere prin genitivul instrumental: „frica de Domnul“.