Ps 088:48
Cine este omul care va trăi şi nu va vedea moartea
şi sufletul şi-l va izbăvi din mâna iadului f?
Sir 14
CAPITOLUL 14
Fericirea omului drept. A te bucura înţelepţeşte de viaţă. Fericirea înţeleptului.
1
Fericit bărbatul care n'a alunecat cu graiul
 şi care nu e îngândurat de tristeţea păcatelor!
2
Fericit bărbatul al cărui cuget nu-l osândeşte
 şi care nu cade în deznădejde.
3
Omului zgârcit nu-i prieşte bogăţia,
 iar pentru omul invidios, la ce bun averile?
4
Cel ce adună lipsindu-se pe sine, adună pentru alţii;
 cu bunurile lui alţii se vor desfăta.
5
Cel care-i rău pentru sine, pentru cine va fi bun?:
 nu se bucură nici măcar de ceea ce are el.
6
Nimeni nu e mai rău decât cel ce se pizmuieşte pe sine:
 aceasta-i răsplata răutăţii lui;
7
chiar când face bine, o face din uitare,
 şi după aceea îşi vădeşte răutatea.
8
Rău este omul cu ochiul invidios,
 care-şi întoarce faţa a şi dispreţuieşte viaţa altuia.
9
Omul invidios nu se mulţumeşte cu ce are,
 iar nedreptatea omului rău îi usucă sufletul.
10
Ochiul rău îşi drămuieşte pâinea,
 dar la masă tot nu-i ajunge.
11
Fiule, atât cât poţi, fă-ţi bine ţie
 şi adu-I Domnului prinoasele ce I se cuvin.
12
Nu uita că moartea nu va zăbovi
  şi că legământul cu groapa nu ţi s'a arătat. b
13
Înainte de a muri, fă-i bine prietenului tău
 şi, după cât poţi, întinde-i mâna şi dă-i-o.
14
Nu te lipsi de binele de azi c
 şi nimic să nu-ţi scape dintr'o dorinţă bună.
15
Oare nu altora le vei lăsa rodul muncii tale,
 şi rodul ostenelilor tale să fie tras la sorţi?
16
Dă şi primeşte şi sfinţeşte-ţi sufletul,
 că nu în groapă vei căuta desfătări.
17
Orice trup se învecheşte ca o haină,
  că aceasta-i legea veşnică: cu moarte vei muri.
18
Precum în frunzişul unui copac stufos
 unele frunze cad, altele cresc,
 aşa-i cu generaţiile cărnii şi sângelui:
 unele mor, altele se nasc.
19
Tot lucrul stricăcios are un sfârşit,
 iar cel ce l-a lucrat se duce cu el.
20
Fericit bărbatul care cugetă înţelepţeşte
 şi care gândeşte cu propria-i pricepere,
21
cel ce'n inima lui cugetă la căile înţelepciunii d
 şi-i cercetează tainele;
22
o urmăreşte ca un hăitaş,
 în căile ei stă la pândă;
23
i se uită prin ferestre,
 îi ascultă pe la uşi;
24
i se aşază lângă casă,
 îi înfige'n ziduri un ţăruş,
îşi întinde cortul alături
 şi se aşază în aşezământul fericirii;
copiii şi-i pune sub acoperământul ei
 şi sub umbrarul ei îşi află adăpost:
sub ea, acolo, ferit e de arşiţă
 şi'n slava ei îşi capătă odihna.